De mică s-a visat în halat alb, când păpușile îi erau paciente, iar seringile – jucării. Este povestea Luminiței Sahanovschih, cea mai tânără asistentă medicală din secția de Arsuri și Chirurgie Plastică, care, la 32 de ani, demonstrează zilnic curaj, răbdare și dedicație profesională. Astăzi, acel vis din copilărie s-a transformat într-o misiune asumată zi de zi.

Originară din satul Mălăieştii Noi, raionul Criuleni, drumul spre visul său a început la Centrul de Excelență în Medicină și Farmacie „Raisa Pacalo” din Chișinău.

În ciuda dificultăților și a materiei complexe, fiecare disciplină i-a trezit interesul și dorința de a merge mai departe.

„La început era greu, însă nu am cedat. Scopul meu era să devin asistentă medicală, pentru că știam că aceasta este chemarea mea din copilărie.”

După primul an de studii, Luminița își începe practica la Spitalul Clinic Municipal de Copii „Valentin Ignatenco”, în secția de anesteziologie și terapie intensivă, unde activează ca ajutor al anesteziologului. Aici a avut parte de prima confruntare reală cu lumea spitalului și cu emoțiile puternice ale cazurilor critice.

„Emoțiile au fost copleșitoare – copii mici, lacrimi, durere, dar cu timpul le-am depășit.”

 După absolvire, alege să revină acolo unde a trăit primele experiențe ca asistentă medicală – alături de micii pacienți.

„Am dorit să fiu alături de copii, pentru că sunt cei mai vulnerabili pacienți, și am decis să activez în secția de anesteziologie și terapie intensivă.”

În paralel, s-a angajat și în Secția De Arsuri Și Chirurgie Plastică din cadrul Spitalului Clinic Republican de Traumatologie și Ortopedie. După trei ani de muncă intensă, a luat decizia să rămână aici – o secție pe care mulți o evită, dar pe care ea a ales-o, fără să regrete. Primele luni au fost dificile, marcate de frică și imagini greu de suportat – pacienți cu arsuri grave, suferință intensă. Treptat, însă, s-a adaptat și a învățat să transforme empatia în putere.

„Eram epuizată având două joburi și am decis să rămân în secția de arsuri și chirurgie plastică. Primele luni au fost dificile, marcate de frică și imagini greu de suportat – pacienți cu arsuri grave, suferință intensă. Treptat, însă, m-am adaptat și am învățat să transform empatia în putere.”

Dacă ar avea ocazia să aleagă din nou, spune că ar urma același drum fără ezitare.

Pentru Luminița, meseria de asistentă medicală înseamnă mai mult decât administrarea tratamentului – înseamnă răbdare, implicare și, mai ales, umanitate.

„Noi tratăm nu doar cu medicamente, ci și cu zâmbetul. Sunt pacienți care simt alinare dintr-o simplă vorbă bună sau dintr-o strângere de mână.”

Chiar dacă activitatea presupune ture de noapte, presiune și situații critice, pasiunea pentru meserie rămâne neschimbată.

„Pot spune cu certitudine că locul în care activez este a doua mea casă. Suntem o echipă deosebită și am toată susținerea colectivului și a șefului de secție, dl Octavian Cirimpei.”

Dacă ar avea ocazia să aleagă din nou, Luminița spune că ar urma același drum fără ezitare. Luminița Sahanovschih a absolvit și Universitatea de Stat din Tiraspol, specializată în Biologie, experiență care i-a completat formarea academică și i-a consolidat baza științifică necesară în activitatea medicală.

În Secția de Arsuri și Chirurgie Plastică a IMSP SCTO activează 11 asistente medicale, fiecare contribuind zilnic la procesul complex de îngrijire a pacienților.

„Tratez nu doar cu medicamente, ci și cu zâmbetul”. Luminița Sahanovschih – o chemare simțită din copilărie

Autor: Zinaida Batîru,

purtătoare de cuvânt, IMSP SCTO