Și-a dorit să educe generații de copii și să se bucure de respectul elevilor, dar în schimb a primit respectul pacienților. De 33 de ani, Maria Mursa își dedică viața acolo unde nu a visat niciodată, alături de cei aflați în suferință, iar acum, la 52 de ani, spune că este recunoscătoare vieții pentru cariera aleasă, unde și-a regăsit cu adevărat menirea.

Originară din satul Slobozia-Hodorogea, raionul Orhei, Maria Mursa își amintește cu emoție visul din copilărie de a intra în lumea educației, inspirată de dascăla sa de limba română.

„Am avut o profesoară extraordinară de limba română. O admiram atât de mult, încât îmi doream să devin ca ea. Când am absolvit gimnaziul, nu aveam alt gând decât să urmez pedagogia. Însă tata mi-a spus că un profesor trebuie să fie exigent, iar eu sunt prea sufletistă pentru asta.”

La îndemnul tatălui, a ales Colegiul de Medicină din Orhei. La început, cu pași nesiguri. Apoi, cu tot mai multă curiozitate. Și, în cele din urmă, cu dragoste.

În 1992, devine asistentă medicală cu acte în regulă și este repartizată, conform programului de stat, la o grădiniță din Chișinău. Însă, în ciuda iubirii pentru copii, simțea că nu acolo îi este locul.

„Parcă nu eram împlinită… Nu făceam ceea ce simțeam că trebuie. Îi iubeam pe copii, dar nu mă regăseam. Eu voiam să fiu printre pacienți, să ajut concret.”

După doar jumătate de an, face un pas curajos: adresează o cerere Ministerului Sănătății, solicitând să fie transferată într-o instituție medicală. Dorința îi este auzită, iar autoritățile din sănătate o transferă la Spitalul Clinic Municipal „Sfântul Arhanghel Mihail”, în secția de chirurgie. A fost începutul unui drum care i-a definit întreaga carieră.

„Când am intrat în secție, am simțit că acolo este locul meu. Acolo am început să trăiesc cu adevărat profesia.”

Nu a fost ușor. Durerea pacienților, cazurile dificile, emoțiile copleșitoare — toate au lăsat urme. Dar și-au găsit echilibrul printr-un sfat simplu, venit, din nou, de la tatăl ei.

„Seara, uneori, mă retrăgeam și mă durea sufletul… Iar tata mi-a spus: Tu mergi acolo să ajuți pacienții, nu să plângi în fața lor. Fii puternică.  Cuvintele lui m-au întărit.”

Viața a purtat-o apoi înapoi la Orhei, unde a activat timp de 9 ani la Spitalul raional, în secțiile de fiziopneumologie și boli infecțioase. Între Chișinău și Orhei, între datorie și familie, Maria și-a construit, pas cu pas, experiența și echilibrul interior.

Revenită în capitală, își continuă munca la Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie, în secția de reabilitare, unde de 7 ani își face meseria cu aceeași pasiune ca în prima zi.

„Fiecare etapă din viața mea profesională a lăsat o amprentă. Am învățat din fiecare loc, din fiecare pacient. Aici, în secția de reabilitare, am întâlnit un colectiv unit. Suntem o echipă  ne susținem, ne ajutăm și trecem împreună peste orice provocare, iar pacientul este întotdeauna prioritatea noastră.”

Astăzi, asistenta spune că se simte împăcată cu drumul ales.

 „Dacă aș lua viața de la capăt, aș alege aceeași profesie. Fără ezitare. Mă simt bine.”

 Pentru Maria Mursa, esența meseriei este simplă, dar plina de semnificatie.

„Să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți. Asta este medicina. Dincolo de toate, rămâne omul.”

Iar pentru cei care aleg să-i urmeze pașii, mesajul ei este simplu.

„Să iubiți această meserie. Este grea, dar profund frumoasă. Faceți-o din inimă, pentru că pacientul are nevoie nu doar de tratament, ci și de căldură, de înțelegere, de o vorbă bună.”

În Secția de Reabilitare Ortopedică a IMSP Spitalului Clinic de Traumatologie și Ortopedie activează 15 lucrători medicali, dintre care 3 sunt asistente medicale.