Maladia Dupuytren este una din stările fibro-proliferative ale cărei etiologie şi fiziopatologie au rămas încă neclare şi intens controversate.
Este o boală frecvent întâlnită, al cărei tratament se practică de aproape 200 de ani, Baronul Dupuytren (1831) a rămas în istoria medicinei ca fiind primul care a descris anatomia aponevrozei palmare, a stabilit localizările bolii la nivelul fasciei-palmare şi a sugerat tratamentul chirurgical prin fasciotomie.
MD este specifică rasei albe, mai ales celei din nordul Europei, dar frecvent întâlnită şi la imigranţii europeni în alte continente (de. ex. Australia, America). Incidenţa variază în funcţie de vârsta şi sexul populaţiei. În populaţia norvegiană, peste 5,6% din populaţia de peste 16 ani, în Australia peste 26% din bărbați și peste 20% femei, după vîrsta de 60 de ani. La rasa neagră şi orientală, prezenţa acestei boli este excepţională. Incidenţa unui istoric familial la peste 27% din cazuri indică influenţa genetică şi în acest caz adesea sunt afectate ambele mâini. Boala este, mai frecventă la sexul masculin şi vârsta apariţiei este în jur de 60 de ani. La femei, boala apare mai târziu şi este mai puţin severă.
În #MD fascia normală este progresiv înlocuită cu un ţesut fibros. Pentru a îndepărta acest ţesut în siguranţă şi cu eficienţă, trebuie să cunoaştem anatomia normală a fasciei implicate şi a modificărilor ce apar în această boală.
Teoretic, pentru fiecare deget, gama de deformare, variază de la 0° (extensia completă), la 200°(când degetul este „încrustat” în palmă), iar pentru police, de la 0° la 160°.
Se disting astfel 5 stadii (clasificarea Tubiana, admisă şi de Mikelson):
– stadiul I – deformarea globală este cuprinsă între 0 şi 45°;
– stadiul II – deformarea globală este cuprinsă între 46 şi 90°;
– stadiul III – deformarea globală este cuprinsă între 91 şi 135°;
– stadiul IV – deformarea globală depăşeşte 135°.

Putem rezuma astfel indicaţiile operatorii:
1) Nici un tratament chirurgical nu va fi practicat în prezenţa nodulilor palmari ce nu antrenează o deformare a degetelor şi nici nu dau jenă funcţională;
2) Evitarea intervenţiei chirurgicale în prezenţa tulburărlior trofice şi vasomotorii marcate: mâna rece, cianotică, umedă, edemaţiată. Vârsta avansată şi anumite afecţiuni concomitente (epilepsia, alcoolismul cronic) constituie elemente de prognostic defavorabil, dar în acelaşi timp nu trebuie să conducă la contraindicaţii operatorii sistematice: Vom ţine cont de, tendinţa evolutivă şi de jena funcţională. De asemenea, deformările, importate dar bine suportate şi puţin evolutive nu vor fi operate la bolnavii cu vârste înaintate. Pe de altă parte, dacă sunt retracţii pe mai multe degete, iar evoluţia este rapidă, nu vom risca să se producă deformări ireductibile pe mal multe degete;
3) Aponevrotomia palmară asociată cu un aparat de menţinere în extensie a degetelor este rezervată doar cazurilor în care nu se poate efectua o intervenţie mai amplă şi atunci când condiţiile anatomice se pretează (bride palmare unice, bine delimitate). Aponevrotomia palmară se poate asocia cu aponevrectomia, digitală. Uneori este indicată ca timp premergător unei intervenţii mai extinse, atunci cînd sunt retracţii strânse ale degetelor ce determină, leziuni de macerație şi împiedică curăţarea şi prepararea tegumentelor în vederea unei operaţii ample. Aponevrotomiile „oarbe” sunt contraindicate la nivelul degetelor, deoarece există un risc crescut de lezare a pediculilor vasculo-nervoşi.
4) Aponevrectomiile sunt practicate în toate celelalte cazuri:
Aponevrectomia parţială ce constă în decolare subcutanată puţin întinsă şi excizia aponevrozei afectate este indicată în marea majoritate a cazurilor.
Aponevrectomia extinsă se realizează în cazul în care boala se întinde pe ultimele trei spaţii palmare, la aponevroza hipotenariănă, la toate razele digitale; condiţia obligatorie este ca bolnavul să aibă o stare generală bună. Dacă suntem siguri că bolnavul are diateză Dupuytren, atunci putem efectua o dermofasciectomie, închizând defectul rezultat cu grefa PLD.
5) Artrotomia, artrodeza, amputația. Atunci când contractura AIFP este foarte strânsă şi de lungă durată, trebuie să prevenim bolnavul că obţinerea corecţiei riscă să fie insuficientă printr-o simplă aponevrectomie şi trebuie să decidem împreună cu el, înainte de operaţie, ce posibilităţi mai avem disponibile;
Adesea, după o excizie corectă a formaţiunilor fibroase şi, la nevoie, asociată cu incizia tecii fibroase a flexorilor şi ligamentelor colaterale accesorii, se obţine extensia pasivă completă a degetului. Aceasta însă nu este stabilă, deoarece degetul are tendinţe de deformare în flexie ca urmare a retracţiilor musculare. Dacă rămâne un defect tegumentar volar ce trebuie acoperit, se poate folosi un lambou pediculat homo sau heterodigital, iar articulaţia se va menţine în extensie cu o broşa metalică oblică, timp de 7-14 zile;
Atunci când se tentează corecţia completă a unei retracţji strânse a AIFP, riscul de redori articulare în extensie este mult mai mare; de aceea bolnavul va fi avertizat că mai bine .se vă păstra un grad de flexie, decât să obţină o redoare în exten¬sie, care este cu mut mai jenantă funcţional;
În cazurile foarte severe, cu retracţii strânse, deformări ireductibile, modificări, trofice accentuate, se vor avea în vedere, cântărind avantajele şi dezavantajele, soluţii definitive; artrodeza AIFP, amputaţia de deget sau de rază. Aceste intervenţii, mutilante se apilcă totuşi numai în cazul recidivelor

DUMITRU_BUZU
a.n: 01.05.1957
Studii:
1978-1984 – Institutul de Stat de Medicină din Chişinău
Internatura: 1984-1985– Institutul de Stat de Medicină din Chişinău: Catedra de Traumatologie, Ortopedie și Chirurgie de Campanie
Cariera_profesională:
1985 -1993 Spitalul Republican de Traumatologie și Ortopedie; medic ortoped-traumatolog secția Chirurgia Mâinii
1993- present Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie; Șef Secție Chirurgia și Ortopedia Mâinii cu aplicarea tehnicilor microchirurgicale, doctor în științe medicale.

N.B. Acest articol prezintă doar date cu caracter informativ.
VĂ DORIM MULTĂ SĂNĂTATE!
Cu respect: Dr.ș.m. Buzu Dumitru