Recunoștință dincolo de frica de bisturiu: salvarea mâinii și a încrederii în medici - Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie

O zi obișnuită de muncă în gospodărie se poate transforma într-o luptă cu durerea, frica și neputința. Dar și într-o lecție despre curaj, speranță și oameni care nu lasă pacientul singur în cele mai grele momente.

Elena Șchiopu, în vârstă de 70 de ani, a ajuns la Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie, în Secția Chirurgia Mâinii, acum o săptămână. Pacienta povestește că și-a fracturat mâna dreaptă într-o fracțiune de secundă, în timp ce efectua lucrări în gospodărie, pe 1 mai.

„Curățam via, eram pe scară și într-o clipă am căzut jos. Am auzit deodată o pocnitură. Nu am chemat ambulanța, pentru că îmi era frică să nu trebuiască operație. M-am dat cu troinoi, crezând că o să treacă.”

După o noapte de suferință, la îndemnul vecinilor, a mers la Spitalul Raional Călărași, unde medicii i-au dat vestea de care se temea cel mai mult.

„Am făcut radiografia și medicii mi-au spus că nu este doar o fractură, ci mai multe și că trebuie operație, însă doar la Chișinău.”

Astăzi, pacienta spune cu lacrimi în ochi că frica a fost înlocuită de recunoștință.

„Mă temeam foarte tare de operație… dar medicii mi-au salvat mâna. Le mulțumesc din suflet, în special domnului doctor Eduard Braescu”

În același salon am întâlnit-o și pe Elena Nicolaeva, în vârstă de 78 de ani, din raionul Ocnița, cu fractură la membrul superior drept. Femeia a mărturisit purtătoarei de cuvânt a instituției, Zinaida Batîru, că a ajuns pe masa de operație în urma unei căzături în propria locuință.

„Eram în casă și m-am împiedicat. Am căzut atât de puternic, încât mi-am fracturat mâna dreaptă. Am fost la urgență, la spitalul raional, după care am fost îndreptată la Spitalul din Edineț, dar eu am refuzat și am venit direct aici. Am fost operată de șeful secței , domnul Buzu. Sunt extrem de mulțumită de grija și atitudinea personalului medical.”

Pacientele spun că, dincolo de tratament și intervențiile chirurgicale, au primit sprijin emoțional, încurajare și siguranța că sunt pe mâini bune. Totodată, pacientele au remarcat condițiile bune de infrastructură și igienă, menționând că administrația spitalului este orientată spre nevoile pacientului.

„Aici simțim că nu suntem singure. Avem încredere în medici și în tot personalul”, a spus Elena Nicolaeva, susținută și de colega sa de salon.

La IMSP SCTO, fiecare pacient înseamnă nu doar un caz medical, ci o viață care are nevoie de grijă, empatie și speranță.

Instituția își reafirmă angajamentul de a oferi servicii medicale și îngrijiri de calitate, orientate spre nevoile pacientului și spre recuperarea lui cu demnitate și încredere.