Sute de pacienți i-au trecut prin mâini, iar sute de destine i-au rămas în suflet. De aproape 30 de ani, Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie i-a devenit a doua casă, iar fiecare zi a fost trăită în sala de operație — între bisturiu și speranță, acolo unde spune că inima îi bate și astăzi. Este povestea Elenei Tcacenco, care, de cinci ani, a deschis un nou capitol profesional, asumându-și funcția de asistentă-șefă în Secția de Ortopedie și Vertebrologie, unde coordonează echipa și contribuie la menținerea standardelor actului medical la cel mai înalt nivel. Prin experiență, responsabilitate și devotament, a devenit un exemplu de profesionalism, empatie și dăruire pentru întreaga echipă medicală.

Dorința de a îmbrățișa o carieră în medicină a venit firesc, odată cu finalizarea gimnaziului. Din acel moment, decizia a prins contur prin grija față de fiecare pacient, care, în timp, a scris filă cu filă din propria sa poveste — una pe care nu a regretat-o niciodată.

Născută în Chișinău, într-o familie în care disciplina și educația erau repere esențiale — mama profesoară, iar tatăl militar — alegerea nu a venit întâmplător.

„Când am decis să merg pe acest drum, părinții m-au încurajat. Mi-au spus că este o meserie care mă va ajuta nu doar profesional, ci și în viața de zi cu zi. Și așa este. De fiecare dată când cineva are nevoie, fie că sunt vecini sau oameni apropiați, sunt acolo. Este o meserie care te învață să fii prezent pentru ceilalți.”

Pasiunea ei pentru sala de operații s-a născut încă din anii de studenție, pe când își făcea studiile la Centrul de Excelență în Medicină și Farmacie „Raisa Pacalo” din Chișinău.

„După ore, împreună cu o colegă, mergeam la Spitalul Republican „Timofei Moșneaga”. Urcam până la ultimul etaj, unde exista un spațiu cu tavan din sticlă. De acolo priveam în jos, direct în sala de operații. Stăteam și urmăream în tăcere fiecare mișcare… Era ceva care ne fascina și ne chema, fără să știm atunci cât de mult ne va schimba viața.”

După ce își obține diploma cu brio, se angajează la Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie, cu condiția de a activa exclusiv ca asistentă de operație.

„Conducerea de atunci mi-a acceptat decizia și am început activitatea în sala de operații, chiar la unele dintre primele intervenții artroscopice realizate în țară. Nu mi-a fost frică. Era interesant, eram curioasă, iar adrenalina mă ținea.”

Dincolo de performanță, munca în sala de operație, spune Elena Tcacenco, înseamnă disciplină, precizie și o responsabilitate enormă.

„Nu este doar despre a ajuta medicul. Trebuie să pregătești totul din timp: sala, instrumentele, materialele, fiecare detaliu. Să știi exact ce urmează.”

De-a lungul anilor, a trecut prin numeroase săli de intervenții, iar fiecare pacient i-a lăsat o poveste care a rămas întipărită în memorie până astăzi.

„Eram în Secția de Arsuri și Chirurgie Plastică, unde am lucrat atât în sala de operații, cât și la pansamente. A fost un tânăr cu arsuri pe 80% din suprafața corpului. A stat luni întregi între viață și moarte. Operații, pansamente… a fost o luptă continuă. Astăzi vine la consultații în secție și ne întâlnim pe teritoriul spitalului. Mă ține minte și îl țin minte. Vorbim. Sunt momente care nu se uită.”

După 25 de ani petrecuți lângă masa de operații, Elena Tcacenco este promovată în funcția de asistentă medicală superioară în Secția de Ortopedie și Vertebrologie.

„Aici responsabilitatea este diferită, dar la fel de mare. Nu mai ai grijă doar de pacient, ci și de echipă. Chiar dacă sunt ocupată și prinsă într-o activitate, în paralel trebuie să răspund prompt și să ofer soluții celor care le solicită.”

Dincolo de organizare, asistenta-șefă spune că esențialul rămâne partea umană. Vorbește despre colegi ca despre o familie.

„Trebuie să fii aproape. Fiecare vine cu starea lui, cu grijile lui. Important este să găsești limbaj comun, să menții echilibrul.”

Cu ocazia Zilei Asistentelor Medicale, Elena Tcacenco transmite colegelor de breaslă recunoștință pentru munca depusă, precum și pentru răbdarea și dăruirea de care dau dovadă zi de zi. Totodată, îi îndeamnă pe tineri să îmbrățișeze această meserie, pe care o descrie drept una ce te formează și te întărește inclusiv în viața de zi cu zi.

Figura de referință a blocului operator din cadrul Spitalului Clinic de Traumatologie și Ortopedie afirmă că nu doar dragostea față de profesie a menținut-o în această instituție, ci și echipa unită, profesionistă și empatică.

„Din 1997 și până astăzi suntem împreună, uniți, ne sprijinim reciproc și muncim pentru același scop — binele pacientului. Este un spital mic, dar cu rezultate mari și o echipă adevărată, pe care te poți baza oricând.”

În Secția de Ortopedie și Vertebrologie activează cinci asistente medicale, coordonate de șeful de secție, Anatolie Belous.

„Responsabilitatea nu se vede, dar se simte” – Elena Tcacenco, o viață în sala de operație

Autor: Zinaida Batîru

Purtătoare de cuvânt, IMSP SCTO