Durere persistentă, intervenții repetate și un drum lung spre recuperare – aceasta poate fi realitatea pacienților diagnosticați cu osteomielită, o infecție care afectează osul și țesuturile din jurul acestuia. Boala poate apărea după o fractură, o rană deschisă sau o intervenție chirurgicală și, dacă nu este tratată la timp, poate evolua spre o formă cronică, dificil de controlat.

Un astfel de caz este cel al lui Djamal Suhaci, în vârstă de 21 de ani. În urmă cu aproximativ două luni, tânărul a suferit o fractură a claviculei stângi în urma unei căzături la locul de muncă. Ulterior, după intervenția chirurgicală, la nivelul plăgii a apărut o infecție, iar pacientul a fost diagnosticat cu osteomielită posttraumatică și postoperatorie.

„Inițial am fost operat la Spitalul Raional din Camenca. Apoi am observat că rana curgea. Am revenit la spital și am urmat tratament cu antibiotice cam o lună, dar fără rezultat. Am decis să merg la o clinică privată din Bălți, iar medicul de acolo mi-a spus să vin direct la Spitalul Clinic de Traumatologie și Ortopedie din Chișinău. Am venit, mi-au curățat rana pentru că avea infecție, iar în loc de placă mi-au pus broșe. Acum mă simt foarte bine și le mulțumesc că mi-au salvat mâna.”

Potrivit medicului ortoped-traumatolog Ștefan Ostahi, din cadrul Secției de Ortopedie Septică și Reconstructivă, infecțiile osoase asociate intervențiilor chirurgicale sau implanturilor ortopedice reprezintă cazuri complexe, care necesită tratament individualizat.

„Osteomielita este o infecție gravă a osului. Poate apărea atunci când microorganismele ajung la nivelul osului prin sânge, printr-o fractură deschisă, printr-o plagă sau în urma unei intervenții chirurgicale. O categorie importantă este reprezentată de infecțiile asociate implanturilor ortopedice.” 

Manifestările osteomielitei pot fi diferite în funcție de forma și evoluția bolii.

În cazul osteomielitei acute, debutul poate fi brusc și poate fi însoțit de febră, durere, umflarea și înroșirea zonei afectate. În unele situații, simptomele pot apărea rapid după producerea unei leziuni sau după o intervenție chirurgicală. În osteomielita cronică, infecția poate persista o perioadă îndelungată și poate avea perioade în care simptomele se atenuează, urmate de recidive. Pacientul poate prezenta durere persistentă sau repetată, umflarea zonei, secreții sau apariția unor fistule la nivelul pielii.

„Evoluția către forma cronică este favorizată de persistența țesutului osos necrotic, de vascularizația locală deficitară și de capacitatea microorganismelor de a forma biofilm, în special pe suprafața implanturilor. Aceste particularități fac ca infecția să fie mai dificil de eliminat”, explică medicul Ștefan Ostahi.

Diagnosticul nu se bazează pe un singur test. Medicul analizează simptomele pacientului, istoricul intervențiilor sau traumatismelor și rezultatele investigațiilor.

Pot fi recomandate analize de sânge, radiografie, tomografie computerizată sau rezonanță magnetică. În anumite situații este necesară prelevarea unei probe de țesut sau os pentru examinare microbiologică și histopatologică. Identificarea microorganismului este importantă pentru alegerea tratamentului antimicrobian potrivit.

„Tabloul clinic al osteomielitei cronice este variabil. Diagnosticul necesită corelarea datelor clinice cu investigațiile imagistice, markerii inflamatori și, în mod esențial, examinarea microbiologică și histopatologică a probelor tisulare profunde”, precizează traumatologul.

În cazul osteomielitei, antibioticele sunt importante, dar în formele cronice acestea nu sunt întotdeauna suficiente. Atunci când există os sau țesut necrozat, infectat, cu o circulație sanguină redusă, medicamentele pot ajunge mai greu la focarul infecțios. De aceea, tratamentul poate presupune îndepărtarea chirurgicală a țesutului infectat și necrozat, procedură numită debridare. În funcție de situație, medicii pot decide și îndepărtarea sau schimbarea implanturilor infectate, administrarea antibioticelor sistemice.

„În cazurile cu pierderi importante de os, tratamentul poate continua cu reconstrucția defectului. Pot fi utilizate diferite tehnici reconstructive, în funcție de dimensiunea defectului și de starea pacientului. Scopul tratamentului nu este doar eliminarea infecției. Noi urmărim ca, în final, membrul afectat să fie stabil, funcțional și acoperit corespunzător de țesuturi moi“, spune Stefan Ostahi.

Tratamentul osteomielitei cronice poate necesita colaborarea mai multor specialiști: ortoped-traumatolog, microbiolog, specialist în boli infecțioase, chirurg plastician și kinetoterapeut.

Fiecare are un rol important – de la identificarea microorganismului și alegerea antibioticelor până la îndepărtarea focarului infecțios, reconstrucția osului și recuperarea funcției membrului.

În unele cazuri, recuperarea poate dura săptămâni sau chiar luni și poate necesita mai multe intervenții. De aceea, succesul tratamentului depinde nu doar de intervenția chirurgicală, ci și de respectarea etapelor de tratament și recuperare.

O infecție osoasă poate fi mai ușor de tratat atunci când este depistată și abordată cât mai devreme. După o fractură, o intervenție chirurgicală sau o leziune, pacientul trebuie să fie atent la apariția unor semne precum:

• durere care se intensifică sau persistă;
• roșeață, căldură locală sau umflarea zonei;
• secreții la nivelul plăgii;
• deschiderea sau vindecarea dificilă a unei răni;
• febră, frisoane sau stare generală alterată;
• reapariția simptomelor după o perioadă de ameliorare.

În astfel de situații, este important ca pacientul să se adreseze medicului și să nu aștepte ca simptomele să dispară de la sine. Diagnosticul precoce, tratamentul corect și colaborarea dintre specialiști pot crește șansele de control al infecției și de recuperare a membrului afectat.

În anul 2025, în secție au fost tratați 588 de pacienți, dintre care 190 au fost diagnosticați cu osteomielită la diferite segmente ale aparatului osteoarticular.